Suflet de copil toată viața

Un lucru de care nu mă pot despărți nici acum, sunt vechile jucării de pluș. Atât de mult îmi plăceau încât deseori dormeam cu ele. În fiecare noapte cu altceva. Aveam de toate, animăluțe, fructe, legume. Încă mai am o parte din ele și când aud că vrea să le dea cineva, nu e de bine.

Cred că de când sunt mic sunt înconjurat de jucării. Am tot primit, mi s-au tot cumpărat. Am avut o vreme când eram pasionat de Spider-Man, dar a trecut cam repede. Cel mai mult mi-a plăcut o jucărie din aceea în care îți poți băga mâna. Era atât de moale, pufoasă, mai și mirosea bine. Cu ea m-am jucat cei mai mulți ani, dar din păcate acum nu știu pe unde e.

Încă îmi mai țin jucăriile prin cameră. Oferă un pic de culoare, dar nu mai am atâtea ca pe vremuri. Atunci cred că aveam câțiva saci plini de ele. Presupun că le-a donat mama în timp altor copilași. Multe dintre ele nu îmi plăceau, nici mașinile nu mă atrăgeau, dar astea de pluș, erau ceva cu totul special.

Cu cât mai mari, cu atât mai bine. Cu cât mai moi și mai colorate, cu atât le lăsam mai greu. Din acelea cu care mă jucam mult, mai am un dinozaur verde, cu dințișorii la vedere și părul creț și o banană. Da, o banană, galbenă. Are o față foarte zâmbitoare, amuzantă.

Nu știu dacă voi putea renunța vreodată la ele. Sper să nu fiu nevoit, să nu le pierd sau să se întâmple ceva cu ele. Sunt foarte importante pentru mine. Îmi amintesc de multe lucruri, multe amintiri stau în ele. Sunt convins că știți cum e, cred că toți ați avut câteva jucării pe care le mai păstrați în suflet și astăzi. E în natura noastră să ne atașăm de lucruri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *