Iata ca am mai incheiat un contract, putin mai devreme decat as fi vrut,  si m-am intors acasa. Ultima zi de munca a fost si cea mai grea pentru mine, deoarece a necesitat mult efort fizic, n-am muncit trei luni jumate cat in acea zi, asta ca sa ma intorc acasa cu febra musculara dar a fost si recompensata nu numai “material” dar si cu o masa la o carciuma cu traditie din Roma, care avea sa spele cumva rusinea tuturor bucatarilor italieni de pe nave. Restaurantul se numeste “La piazza del Pizza” si se afla pe undeva pe langa Vatican (am cartea de vizita ptr cei interesati), intr-o seara obisnuita de luni, carciuma era plina, ceea ce inseamna ca ofera servicii de calitate. Oamenii au un gratar cu lemne destul de ciudat sau mai degraba curios pentru ca nu facea deloc fum si miros inauntru dar care ne-a oferit cea mai frageda si cea mai buna friptura de vita, groasa de 1 cm si foarte mare. si acum imi ploua in cerul gurii cand ma gandesc la ea, dar sa lasam astea pentrru ca m-am intors acasa, am plecat de unde era cald si uscat si am ajuns la ger si nameti, chiar nu ma asteptam sa fie asa frig.

Dar trebuia sa prind si eu putina iarna anul asta, asa ca acum trebuie sa scot zapada din curte si sa-mi dezghet masina.

Mai am o luna de contract dar am hotarat sa renunt la internetul prin telefon, merge din ce in ce mai greu si ma enerveaza sa astept o ora sa pot trimite un mail. Asa ca o luna voi sta fara net sau poate voi apela la colegi din cand in cand. Imi ia si din timpul meu liber, cel mai bun semnal e in porturi dar atunci eu sunt liber si vreau sa ies afara, plus ca sunt insarcinat si cu aprovizionarea de “cheson”. Apropo italienii astia sunt slab aprovizionati, in 3 saptamani am curatat 3 magazine de toata cantitatea de whiskey si nu suntem decat 5 romani pe nava. In fine ne descurcam noi, pana ma voi intoarce acasa voi mai face poze pe care le voi posta pe blog impreuna cu alte impresii.

Viata pe mare nu e chiar de invidiat, ca orice meserie are avantaje si dezavantaje. Vezi locuri noi pe care nu le-ai putea vizita altfel, castigi mai bine ca la uscat,dar nu inseamna ca neaparat te vei imbogati. Putini sunt cei care pot spune ca o duc bine si au de toate, altfel n-ar mai fi pe mare ci ar sta acasa.
Stiu destui care sunt pensionari si totusi mai naviga, deci nevoi mai sunt. Apoi sa nu uitam de banii pe care ii cheltui pe cursuri si analize medicale care se fac periodic.
Sa nu uitam de “spagi” care inca se mai dau pe ici pe colo. Mi-aduc aminte ca trebuia sa fac un banal test psihologic, am achitat o taxa, am facut testele si cand sa iau hartia, doctorul sef care trebuia sa o parafeze ma intreaba pe ce nave am fost ce salariu am si in final daca nu las si eu cateva “sutici”, am lasat rusine fiindu-mi mie si nu lui, desi platisem testul si il luasem pe bune,acelasi doctor mai tarziu cand si-a comandat carti de vizita se plangea ca sunt scumpe. Esti marinar, esti o sursa de taxat pentru doctori, mereu iti gasesc ei colesterolul marit sau alte chichite,daca ai lucra la uscat esti apt de munca chiar daca nu mai poti, ca marinar ai probleme chiar daca esti sanatos, dar acestea dispar cu o mica atentie.
Si uite asa te trezesti ca o mica parte din castigul tau trebuie sa o dai altora, esti marinar ce naiba?, ai de unde. Ce daca stai departe de casa cateva luni pe an? ce daca te bat valurile si tot timpul iti sufla aerul conditionat in urechi iar zgomotul motoarelor nu inceteaza niciodata, ce daca mananci prost si esti trezit din somn cand abia te-ai culcat, ti-ai ales aceasta meserie, iti place sau nu trebuie sa treci peste toate, ai o familie de hranit, te bucuri cand ii revezi, si uiti de tot ce a fost rau.

Pentru ca multi sunt curiosi, cum e cu netul pe mare sau telefonul? cum poti lua legatura cu cei dragi, m-am gandit ca e bine sa dau cateva detalii.
Traim in secolul informaticii iar telefonia mobila e peste tot, bineinteles ca preturile difera de la o tara la alta sau de la un cotinent la altul. Daca o nava face cam aceleasi porturi atunci e de preferat sa-ti cumperi un sim(card) din tara in care ajungi cel mai des.
Apoi ar mai fi si telefonia prin satelit care e foarte scumpa si nici nu sunt toate vapoarele dotate cu asa ceva, un minut poate costa intre 3 si 6 euro. La acestea marinarii apeleaza cat mai rar si numai la ocazii speciale.
Poti suna din orasele in care ajungi sau sa folosesti salile de internet cafe, daca ai timp si poti iesi din port. Mai nou sunt acele modemuri, mici, ca niste stik-uri de memorie si pe care le poti incarca lunar cam cu 25 de euro (de exemplu) si avand laptop iata ca ai asigurate intre 50/ 100 ore de internet. Unele le poti folosi doar in tara respectiva dar altele mai de peste tot in Europa.
Eu de exemplu intru cu telefonul meu 3G pe post de modem, se misca mai greoi, ma enervez uneori, dar cand esti la tarm te poti descurca, pentru 9 euro am 50 de ore.
Bineinteles daca esti departe de tarm, in mars, nu ai legatura si nici telefonie satelitara, atunci nu poti decat sa astepti pana ajungi la tarm sau langa coasta. In traversari lungi sau pe oceane e mai greu intradevar dar in rest nu prea esti asa rupt de lume iar daca ti se pare scump vorbitul la telefon macar cateva sms-uri nu te saracesc. Pot spune ca un laptop sau notebook cu camera web e un bun de pret pentru orice marinar, poate lua legatura cu cei dragi pe mess. a trecut vremea radiotelegramelor, e timpul mobilelor si al internetului.

Iata ca a trecut si revelionul, momentul care marcheaza trecerea in noul an. Cum fu? cam nashpa Pe 31 dec eram in Malta si am vrut sa ies in oras sa fac cumparaturi dar am fost intors de pe rampa, nimeni nu avea voie sa paraseasca nava. Am plecat pe la pranz din port, dezamagiti cu totii, mai putin italienii, astora nu prea le pasa, mai nesimtiti fiind ei de felul lor. Nu a fost nicio masa festiva, nici macar un suc de baut, noroc ca am avut o ramasita de vin cu care am ciocnit noi romanii un pahar si ne-am urat “La multi ani”si cam atat. Filipinezii facusera rost de un cap de porc, se pare ca e un obicei la ei sa manance asa ceva in noaptea dintre ani, hondurienii n-au prea avut de niciunele saracii,ne-am retras pe la miezul noptii in cabine, gandindu-ne la cei de acasa si la bunatatile care credeam noi ca ar fi trebuit sa fie pe mese. Italienii s-au imbatat si au inceput sa vomite de parca nu ne-ar fi fost destul de greata despre ei. Primul si sper ultimul revelion petrecut de mine pe mare, mi-a lasat un gust amar. Sper ca anul acesta sa fie unul mult mai bun si mai norocos, cel putin eu asa mi-am propus si asa va doresc si voua.