In tribord, la puntea 7, se afla o camera micuta in care erau 2 bancute, un dulap si un cos de gunoi. Teoretic era camera in care se schimbau marinarii, practic era loc de fumat pntru echipaj. Pentru ca foarte des se intampla sa stea acolo grupul de romani, ceilalti ii spuneau “roumanian club”.
Pe dulap era o floare, intr-un ghiveci micut, tot timpul am crezut ca e din plastic pana cand nostromul a pus un marinar sa vopseasca peretii si podeaua camarutei, atunci am gasit pe jos o bucatica mica, o frunzulita rupta din acea floare si m-am mirat ca e reala. Initial am vrut s-o asez langa vapor apoi mi-am zis sa o pastrez si am pus-o intr-un paharel de plastic, cu putina apa plata de la pet, sa vad ce se intampla si am asezat-o in hublou.

 

Zilele se petreceau cand de la soarele si caldura Maltei, cand la frigul si gerul din nordul Italiei. Colegii mai treceau pe la un paharel de whiskey inainte de masa, mi-au zis ca m-am dilit dar daca tot vreau sa prinda radacini planta, sa-i mai schimb apa din cand in cand. Intr-o zi mai apoi am observat ca i-au dat cateva mustati, deci era mascul am dedus noi, iar un fitter la botezat, i-am spus Gei-Bi, asa cum pronunta italienii dar se scrie J&B, nume dat dupa bautura noastra preferata de aici. ba chiar i-am mai pus cate o picatura se whiskey in pahar. Am luat niste pamant din Malta si am transferat floricica intr-o ceasca de cafea din plastic, am zis ca daca are radacini in Italia n-ar fi rau sa stea in pamant de Malta si sa emigreze in Romania. Asa ca la plecare l-am luat si pe J&B cu mine, l-am tinut intr-un rucsacel la spate, si dupa ce era cat pe ce s-o pateasca in masina, pe drumul spre Roma (la o curba mai stransa), am reusit sa-l trec de vama si iata cum a zburat la o altitudine de 800 m spre Bucuresti.

Acum, desi tremura de frig se tine tantos pe langa alte flori de-acasa, povestindule mandru aventurile vietii lui, in speranta ca va ajunge candva un copacel. Dar eu stiu ca nu va creste asa mare, sau poate cine stie? Pe mine m-a impresionat ambitia unei frunze de a trai si a creste chiar in conditii vitrege, i sa dat o sansa si iata ca a profitat de ea, sunt multi oameni care renunta sa mai lupte chiar daca cineva le intinde o mana de ajutor si ii sprijina, cred ca e vorba numai de vointa, speranta si ambitie.

Iata ca am mai incheiat un contract, putin mai devreme decat as fi vrut,  si m-am intors acasa. Ultima zi de munca a fost si cea mai grea pentru mine, deoarece a necesitat mult efort fizic, n-am muncit trei luni jumate cat in acea zi, asta ca sa ma intorc acasa cu febra musculara dar a fost si recompensata nu numai “material” dar si cu o masa la o carciuma cu traditie din Roma, care avea sa spele cumva rusinea tuturor bucatarilor italieni de pe nave. Restaurantul se numeste “La piazza del Pizza” si se afla pe undeva pe langa Vatican (am cartea de vizita ptr cei interesati), intr-o seara obisnuita de luni, carciuma era plina, ceea ce inseamna ca ofera servicii de calitate. Oamenii au un gratar cu lemne destul de ciudat sau mai degraba curios pentru ca nu facea deloc fum si miros inauntru dar care ne-a oferit cea mai frageda si cea mai buna friptura de vita, groasa de 1 cm si foarte mare. si acum imi ploua in cerul gurii cand ma gandesc la ea, dar sa lasam astea pentrru ca m-am intors acasa, am plecat de unde era cald si uscat si am ajuns la ger si nameti, chiar nu ma asteptam sa fie asa frig.

Dar trebuia sa prind si eu putina iarna anul asta, asa ca acum trebuie sa scot zapada din curte si sa-mi dezghet masina.

Am avut ocazia sa ajung in Malta acum inainte de sarbatori, si fiind singurul aproape de pe nava care e liber in porturi a cazut pe mine beleaua sa fac cumparaturile de “cheson” si pentru ceilalti colegi romani. Sincer sunt impresionat de aceasta insula, in care constructiile sunt parca sapate in piatra si nu construite, oamenii astia nici nu au nevoie de var practic.

Iar norii sunt foarte aproape zici ca stau sa cade pe pamant. In fine ajuns pe pamant e foarte usor sa iei o pietricica in gura si sa te avanti in necunoscut, oameni amabili care vorbesc o limba ciudata ceva intre italiana si araba dar mai toti vorbesc engleza si sunt binevoitori. Am ales sa merg in Valletta sa fac cumparaturi, aici am simtit intradevar ca se apropie craciunul, pe langa decoratiunile de rigoare pe strazi se auzea christmass muzic si o mare de oameni misunau prin magazine.

Orasul acesta pur si simplu ma destins si ma relaxat, dar voi vorbi despre el intr-un alt post, pentru ca acum legatura la internet e foarte proasta si ma streseaza iar.

Om fi noi pe mare si intram mai rar pe net, dar trebuie sa mai produca si blogul acesta o paine, si aia alba, asa ca iata ma vad nevoit sa scriu despre Honda Center Tickets  sau despre  Xcel Energy Center Ticket  care nu fac altceva decat sa vanda bilete la niste spectacole la care unii visam o viata sa ajungem.

Interesant si programul pe care il prezinta,  precum si alte informatii care afiseaza acest site Quicken Loans Arena Tickets. 

Information To Help You Understand Who You Are Buying Tickets From And How To Purchase Tickets

Concerte, teatre, sport mai toate sunt cuprinse in programul lor. Frumos, interesant dar si amagitor pentru noi romanii. Fantastic am putea spune.

Se apropie sarbatorile, si in aceasta perioada oamenii devin mai destinsi, incep sa mai uite de griji si incearca sa-si mai descreteasca fruntile. Numai bine va doresc de aici din mijlocul marii.

 

In sfarsit am scapat de ruta cu Tunis, si calatorim spre tari civilizate din Europa.
Asa am revazut Barcelona, un oras foarte drag, nu numai mie, deoarece desi e cam rece in aceasta perioada este plin de turisti.
M-am trezit de dimineata cu gandul sa dau o raita pe Rambla si prin imprejurimi dar nici n-am apucat sa beau cafeaua si ne-au dat un exercitiu de abandon cu lansarea barcilor, noroc ca nu a tinut prea mult.

Apoi m-am lansat rapid pe strazile Barcelonei.
Aici ai sa vezi o lume pestrita, mai toate natiunile au reprezentantii lor, fie ca turisti fie ca pripasiti pe aici cu diverse ocupatii.
Bineinteles ca erau si rromani de-ai nostri la cersit, care acasa spun ca ei au muncit in Spania.
Am intrat prin magazine doar ca sa-mi clatesc ochii caci de cumparat nu trebuia decat sa caut o anume jucarie pentru pustiul meu,
care la fiecare voiaj imi da cate o misiune de acest fel, si bineinteles ca gasesc in cele din urma ce imi cere.
Apoi o carciumioara linistita pentru un sandwich si o bere, uitandu-ma linistit la vanzoleala de afara, iar la intoarcere spre vapor bineinteles o escala la Carfour, locul de unde toti marinarii isi refac rezerva de la cheson.
A fost o zi frumoasa, relaxanta, cum de mult n-am mai avut.