Cand marea e suparata, nu conteaza daca nava e mica sau mare, te zgaltaie la fel de tare.
Stomacul tau intra intr-o miscare continua prin burta, avand atat tangaj cat si ruliu si mai dormi daca poti.
Cabina scartaie din toate incheieturile, usile de la dulap incep sa se deschida si inchida singure ca’n filmele de groaza, sertarele sar din locul lor la fel si toate celelalte lucruri carora te-ai chinuit sa le gasesti un loc al lor, sa le asezi cumva frumos.
Si numai asta ajunge sa te oboseasca si streseze, dar vai de cei care mai au si rau de mare. Ii vezi intinsi pe jos cu punga la gura, zici ca ia facut k.o. careva, si isi varsa si matele din ei spre “bucuria” celor care se ocupa de curatenie.
Sunt lucruri care fac parte din viata de marinar, trebuie sa treci si prin asa ceva,
speri sa treaca furtuna cat mai repede si sa ajungi odata in port. Apoi trece o vreme si uiti, iar e bine, vreme frumoasa, soare si ape linistite si iar te doare’n pix.

Pentru o vreme am ramas fara windous pe calculator si e foarte greu sa gasesti la italieni asa ceva. Ma pasau de la unul la altul, vezi ca are ala apoi la celalalt si nu mi-a dat niciunul, in fine dupa mai multe zile am reusit sa-l instalez, ce sa-i faci se mai intampla si accidente.
Dar iata un accident mai grav petrecut pe un vapor, un accident care a plecat de la un scurt circuit la un camion aflat in garajul unei nave:

Dupa cum vedeti, de la um astfel de camion a izbucnit un incendiu care sa extins si nu a mai fost asa usor de stins, incendiul sa propagat spre puntile superioare ceea ce a dus la abandonarea navei.

E foarte greu pe mare, mai ales pe vreme rea sa poti stapani un incendiu. Apoi o nava de pasageri, va dati seama ce panica se provoaca? echipajul o ia la goana inaintea pasagerilor, asa cum am auzit ca s-ar fi intamplat pe aceasta nava, dar totusi au scapat si acestia, printre ei fiind unii care au stiut sa elibereze barcile de salvare.
Imaginile surprind nava deja trasa la mal si sunt sinistre, dar momentele prin care au trecut toti cei aflati pe ea cum s-ar descrie?

Din ciclul “viata e simpla, de ce sa nu o complicam?” s-au gandit ei italieni ce sa mai nascoceasca sa nu-i fie romanului asa bine.
De curand toti romanii din aceasta firma au contracte asemeni italienilor, asta ar insemna mai multi bani si aceleasi drepturi, de parca pana acum nu am fi fost toti europeni ci doar ei broscarii, in fine asa s-au trezit romanii ca vor lua cateva sute de euro in plus la salar dar vor scade in functie pe partea cealalta. Deci marinarul (O.S.) va fi mot, mecanicul de la masina va fi giovanoti di machina, asta ca sa nu aibe totusi acelasi salariu ca al italianului.
Si cum prea era viata linistita pe vapor, au zis ei ca sa ne platim si cafeaua pe care o serveam de la bar, de acum incolo.
Aici am zis eu pas, mie sa-mi dea 3 cafele pe zi nu stiu de unde dar e dreptul meu, ca fac urat altfel si nici nu platesc cafeaua, mi-au promis ca o sa rezolve dar nu stiu cum? cand ei nu au aparate de facut cafea.
Ei uite asa, te fac ei sa ajungi sa-i urasti, natie de tigani, ca latini nu par a fi la cat sunt de bruneti.
Intotdeauna mi-a fost scarba de omul prost si drumul lung, si cat timp ai la comanda italieni ai parte de amandoua.

Dar daca ai luat-o pe drumul marii atunci trebuie sa-ti tii pe cale:

Cand spun retea ma refer la telefonia Italiana (wind) carora le’am incarcat buzunarele cu ceva euroi iar ei imi ofera servicii de 2 bani, abia am semnal sa intru pe net si incarca foarte greu paginile, am si un (desk)calculator slabut dar conexiunea e de tot kkt-ul, mai mult ma enervez. Abia reusesc sa urc cate o poza la distanta de doua porturi.
Absolut totul ma enerveaza la italieni, pana si felul cum conduc nava, si la propiu si la figurat, ne-au tavalit valurile de nu se poate.

La Palermo e singurul port unde am semnal mai bun, dar mai vreau sa ies si eu pe afara ca sta putin nava asta in porturi, asa ca ma resemnez sa scriu mai putin si sa postez cateva poze.

Iar vremea e tare nashpa, inorat si ploua mai tot timpul, furtuni si valuri mari ce nu te lasa sa dormi linistit, si asa mai avem de tras inca doua saptamani pana scapam de ruta asta cu Tunis.

Iata-ma din nou in voiaj, si intamplarea face sa ma intorc pe aceiasi nava pe care am fost si la contractul precedent.

Nava a fost preluata de italieni de la greci si sincer mi-ar fi placut sa fie sub custodia grecilor, unde nu se punea problema mancarii,

dar zabaugii astia de italieni au inceput sa stranga cureaua, de fapt nu toti, “uficiali” nu sunt nevoiti, doar restul echipajului, nu conteaza natia, pentru ca echipajul e mixt, sunt italieni, romani, hondurieni, philiphinezi si columbieni.

Vai mama lui de vapor, a ajuns mai rau ca in iarna trecuta, la capitolul mancare -slab, program – nu stii cand pleaca si nici cand ajunge desi e o nava de pasageri,

partea buna -pare o viata linistita cu oameni sociabili dar asta e la inceput mai vedem noi pe parcurs.

Primele trei saptamani vom face legatura cu Tunis, deci vom avea pasageri jegosi si urat mirositori, nu-si cumpara cabine si dorm pe unde apuca, trebuie sa fii atent

sa nu calci pe ei din greseala,apoi vom bate Europa, Spania-Italia.

Important e sa treaca timpul repede si fara evenimente nedorite. Vreau sa fac cat mai multe poze, dar nu am la indemana decat telefonul.

Din pacate iar nu avem Internet Point, si intru rar in retea cu o conexiune foarte slaba, tot cu telefonul, numai cand am semnal de Italia.

Multumiri lui Bloghita: ptr banner