Pentru ca multi sunt curiosi, cum e cu netul pe mare sau telefonul? cum poti lua legatura cu cei dragi, m-am gandit ca e bine sa dau cateva detalii.
Traim in secolul informaticii iar telefonia mobila e peste tot, bineinteles ca preturile difera de la o tara la alta sau de la un cotinent la altul. Daca o nava face cam aceleasi porturi atunci e de preferat sa-ti cumperi un sim(card) din tara in care ajungi cel mai des.
Apoi ar mai fi si telefonia prin satelit care e foarte scumpa si nici nu sunt toate vapoarele dotate cu asa ceva, un minut poate costa intre 3 si 6 euro. La acestea marinarii apeleaza cat mai rar si numai la ocazii speciale.
Poti suna din orasele in care ajungi sau sa folosesti salile de internet cafe, daca ai timp si poti iesi din port. Mai nou sunt acele modemuri, mici, ca niste stik-uri de memorie si pe care le poti incarca lunar cam cu 25 de euro (de exemplu) si avand laptop iata ca ai asigurate intre 50/ 100 ore de internet. Unele le poti folosi doar in tara respectiva dar altele mai de peste tot in Europa.
Eu de exemplu intru cu telefonul meu 3G pe post de modem, se misca mai greoi, ma enervez uneori, dar cand esti la tarm te poti descurca, pentru 9 euro am 50 de ore.
Bineinteles daca esti departe de tarm, in mars, nu ai legatura si nici telefonie satelitara, atunci nu poti decat sa astepti pana ajungi la tarm sau langa coasta. In traversari lungi sau pe oceane e mai greu intradevar dar in rest nu prea esti asa rupt de lume iar daca ti se pare scump vorbitul la telefon macar cateva sms-uri nu te saracesc. Pot spune ca un laptop sau notebook cu camera web e un bun de pret pentru orice marinar, poate lua legatura cu cei dragi pe mess. a trecut vremea radiotelegramelor, e timpul mobilelor si al internetului.

Iata ca a trecut si revelionul, momentul care marcheaza trecerea in noul an. Cum fu? cam nashpa Pe 31 dec eram in Malta si am vrut sa ies in oras sa fac cumparaturi dar am fost intors de pe rampa, nimeni nu avea voie sa paraseasca nava. Am plecat pe la pranz din port, dezamagiti cu totii, mai putin italienii, astora nu prea le pasa, mai nesimtiti fiind ei de felul lor. Nu a fost nicio masa festiva, nici macar un suc de baut, noroc ca am avut o ramasita de vin cu care am ciocnit noi romanii un pahar si ne-am urat “La multi ani”si cam atat. Filipinezii facusera rost de un cap de porc, se pare ca e un obicei la ei sa manance asa ceva in noaptea dintre ani, hondurienii n-au prea avut de niciunele saracii,ne-am retras pe la miezul noptii in cabine, gandindu-ne la cei de acasa si la bunatatile care credeam noi ca ar fi trebuit sa fie pe mese. Italienii s-au imbatat si au inceput sa vomite de parca nu ne-ar fi fost destul de greata despre ei. Primul si sper ultimul revelion petrecut de mine pe mare, mi-a lasat un gust amar. Sper ca anul acesta sa fie unul mult mai bun si mai norocos, cel putin eu asa mi-am propus si asa va doresc si voua.

Inca odata italienii m-au dezamagit, din cauza unui accident in portul Genova, de pe 23 dec.

portuarii n-au mai lucrat trei zile si am fost nevoiti sa ramanem legati la cheu in Genova, unde ne-am si petrecut craciunul in loc sa fim in Malta cum era prevazut.

Dezamagire totala, in ajun a plouat toata ziua si nu am iesit afara, am stat tot echipajul plus cei cativa pasageri la o masa data de companie,

care mai bine nu ar fi fost, haleala de doi bani iar bautura… vin de surcica imbuteliat in chirpic de carton, in timp ce italienii aveau vin la sticla.

Noroc ca stiam stilul lor si ne facusem provizii de afara, abia pe 25 am mai avut o masa mai ca lumea si un degetar de vin bun. Pe seara am iesit la o plimbare prin Genova,

ziua a fost cald dar odata cu seara sa lasat si frigul. Cam asta a fost craciunul anul asta. Revelionul il vom prinde in mars, cum nu se poate mai rau.

In mod normal din Genova, care e in nordul Italiei pana in Catania care e in sud, facem putin mai mult de o zi, din cauza unor probleme la motor distanta sa dublat brusc si am facut doua zile, practic vaporul nu mai mergea ci se tara, vorba ceea si melcul tzusht pe langa noi. In fine datorita romanilor de la compartimentul masina, care sunt meseriasi, sau rezolvat problemele
acum au ramas numai exercitiile.

Noroc ca nu au fost multi pasageri la bord pentru ca, va dati seama, o zi au fost tinuti pe spinarea compasniei la bord.
Si daca pana atunci isi luau doar o salata si o chifla acum si-au luat din toate felurile de mancare, cat pentru trei zile, asta e.

Am ajuns si in Malta pe data de 19 decembrie si pentru ca am auzit ca acasa vremea e foarte urata, am facut cateva poze
sa va arat pe unde-si face soarele de cap.

 

Asta ca sa va fac gelosi.

Avem si o colega noua, eleva, m-am mirat ca vorbeste bine engleza, apoi m-am dumirit, nu e italianca ci malteza.

Azi am gasit o bomba sub un fotoliu, intr-unul din barurile de pe vapor.
Nu va speriati, nu era una reala, era doar un exercitiu iar bomba doar o cutie pe care scria “Bomb”, astfel de exercitii se tot fac pe nave. Dupa ce am fost laudat ca am gasit-o am fost pus sa fac paza in perimetru, sa indepartez pasagerii si sa nu las pe nimeni sa se apropie de zona periculoasa. Deci va dati seama ca eu eram primul expus la dezastrul provocat de bomba. Iar pana sa anuntat pe comanda,  pana au venit pompierii a trecut ceva timp. Va dati seama ca din erou as fi fost victima sigura.
Apoi sa presupus ca un coleg a fost accidentat, si de data asta iar a picat beleaua pe mine, a trebuit sa-l urcam si legam intr-o targa si apoi sa-l transportam pana la locul de evacuare. Curios ca nimeni nu ne-a sarit in ajutor, toti se uitau cum il caram pe bietul om, dar nici unul nu punea mana sa ajute.
Ei asta a fost varianta de exercitiu, varianta mea in caz real ar fi fost urmatoarea: as fi dat alarma, apoi as fi luat toti banii si prima pluta de salvare din calea mea ar fi fost deja lansata la apa. Cred ca as fi fost departe pana sa se lamureasca toti despre ce e vorba. “Safety first” bineinteles ca e vorba de siguranta mea mai intai, stiti vorba ceea ’scapa cine poate’