In ultimile zile am rasfoit mai multe bloguri si site-uri, unele de care auzisem dar nu le vizitasem, altele de care habar nu aveam, am citit/vazut declaratii ale multora despre bloguri si bloggeri, pareri ale lui Boby Voicu sau ale lui  Arhi , am vazut idei nebunatice asezate pe blog ca la aceasta Alice , da nu am reusit sa intru pe blogul lui Cabral   (unii stiu de ce) care mie personal imi place cum scrie, sau acesta,  in fine sunt multe alte bloguri, care sunt interesante dar pe care nu le urmaresc consecvent, nu ca pe cele din lista mea de blogroll.

Ideea este ca odata intrat in lumea blogging-ului, incepi sa afli, te intrebi si te interesezi cine e Zoso ? si cum a ajuns asa de sus? sa nu zic bine vazut, ca probabil multi il invidiaza si il injura, sau se castiga din blogging cum sustin unii? din reclame din adsense.?

Eu cred ca nu ar trebui sa ne punem asemenea probleme, pentru ca blogul este ceva al tau personal, il faci cum vrei tu si scrii ce vrei tu, acolo poti refula, poti da frau liber gandurilor tale, iti poti spune atat visurile cat si frustarile, simtiri de moment sau amintiri. Bine sa nu vorbim de  acele bloguri nisate precum: auto, stiri mondene sau tutoriale  realizate ori din hobby ori pentru ca acestea sa le genereze castiguri autorilor. Blogul personal este al fiecarui autor(i) in parte si consider ca ei au dreptul sa-l gestioneze asa cum vor si asa cum se pricep ei mai bine, fara sa mai conteze pozitii in top, rank si alte chestii d’astea. Inevitabil sa nu apara antipatii, injuraturi, comentarii , unii care se cred mai buni ca altii sau analisti ca Bebe sexoblogu care-si dau cu presupusul.  Daca internetul e la indemana oricui, daca vrei sa scrii, fie ca ai talent sau nu, atunci o poti face linistit pe blogul tau, ce daca are acces o lume intreaga? cine ne poate spune cate prostii sau erezii au ars in Biblioteca din Alexandria? si apoi e dreptul fiecaruia la libera exprimare.

Un Stefan al zilelor noastre ar spune: ” bloguiti ostenii mei”, asa indemn si eu ‘bloguiti’, caci blogareala are numai avantaje, aflati lucruri interesante, informatii, umor, va destinde, va relaxeaza, va antreneaza, va faceti noi cunostinte si prietenii fie si numai virtuale. Daca nu stiti cum mai aruncati un ochi si pe Forumul bloggerilor, nu va sfiiti.

.

Se stie ca blogul a fost conceput ca jurnal personal online, in timp bloggerii i-au dat si alte intrebuintari, nu intru in detalii sau istoric al blogului. Din moment ce tot mai multi romani au prins acest microb din diferite motive : hobby, moft ca e la moda, sau pur si simplu din placerea de a avea propriul lor site, nu conteaza cum au inceput si de ce, cert e ca sau gasit si metode de ierarhizare a lor, se fac top-uri, rank-uri etc. Pe langa nume cunoscute: Cabral, Mircea Badea, Tudor Chirila, pe primele locuri se pozitioneaza si persoane necunoscute in lumea artistica, politica sau media (pana la aparitia in blogosfera), precum Zoso, Piticu, Manafu , blogeri ce se pastreaza pe primele pozitii de ceva vreme si posibil pentru multa vreme de acum incolo. Chiar daca nu esti interesat de topuri, tot arunci un ochi sa vezi ce mai e prin blogosfera, ce mai e trendy, cine urca si cine coboara in top, este partea aceea din om, care ii face pofta de concurenta sau  invidia, sau pur si simplu dorinta de a excela in tot ceea ce face, nevoia ancestrala ca sa nu-i zic animalica, de a arata celorlalti ca esti mai bun sau mai tare.

Ma rog nu vreau s-o iau prin padure, nici sa scriu date tehnice, nici clasamente, de fapt titlul postului nu la asta se refera, ci la o intrebare care ma roade de ceva vreme: care a fost primul blog  din Romania?  Da, nu care este acum pe primul loc, ci primul care a aparut. Cum se numeste? si cine e autorul?

Se poate afla, de fapt cineva ar trebui sa stie, Tare mult imi doresc sa stiu si eu, sa-l vad si eu daca se poate? Cine cunoaste sa trimita linkuri, informatii, surse.

(P.S. am observat ca si altii si-au pus aceiasi intrebare, chiar a fost o leapsha, de genul, se pare ca nu sa gasit raspunsul corect, asteptam in continuare)

Candva noi am fost sufletul orasului meu, acum este “Primarul” Radu Mazare, care se crede buricul, si care a inventat bariera si taxa pe statiune, tot el e cel ce-mi pune “caracatite” la roti, atunci cind nu am loc de parcare si las masina in unicul spatiu liber dar care e “interzis”, omul care stie sa puna taxe pe orice dar nu va ajunge niciodata in sufletul meu.

A fost o vreme in care ne simteam cu adevarat liberi, si eu cu gasca mea, faceam parte din sufletul orasului meu, lasam soarele si ritmurile sa ne inunde in voie trupurile si simturile, dar acum altii ne invadeaza intimitatea, facand sa dispara orice farama de placere din traiul nostru pe aceste meleaguri. As vrea sa strig,la ei, dar nu pot, si sa le spun: lasati-ne in pace, iar voi sa va “odihniti in pace” guvernanti de doi bani (lei vechi n.r.) haini, flamanzi si fara suflet, ne intoxicati cu prezenta voastra, cu pretentiile voastre cu aerele voastre si pretentiile voastre, dar pentru asta am sa-l sustin pe Bitza, zile tu frate, canta-i in versurile tale, sa te auda toti, sa stie ca nu dormim, ca simtim si ca ne doare sufletul.
Eu unul cred ca voi lua o sticla de la buddha si-mi voi stinge furia ce ma apasa. I-mi iubesc orsul si nu vreau sa fiu indiferent la ce se intimpla in el.
(I-mi pare sincer rau pentru toti cei din afara Constantei, ca sunt obligati la plata taxei de intrare in Mamaia)