Cand marea e suparata, nu conteaza daca nava e mica sau mare, te zgaltaie la fel de tare.
Stomacul tau intra intr-o miscare continua prin burta, avand atat tangaj cat si ruliu si mai dormi daca poti.
Cabina scartaie din toate incheieturile, usile de la dulap incep sa se deschida si inchida singure ca’n filmele de groaza, sertarele sar din locul lor la fel si toate celelalte lucruri carora te-ai chinuit sa le gasesti un loc al lor, sa le asezi cumva frumos.
Si numai asta ajunge sa te oboseasca si streseze, dar vai de cei care mai au si rau de mare. Ii vezi intinsi pe jos cu punga la gura, zici ca ia facut k.o. careva, si isi varsa si matele din ei spre “bucuria” celor care se ocupa de curatenie.
Sunt lucruri care fac parte din viata de marinar, trebuie sa treci si prin asa ceva,
speri sa treaca furtuna cat mai repede si sa ajungi odata in port. Apoi trece o vreme si uiti, iar e bine, vreme frumoasa, soare si ape linistite si iar te doare’n pix.