Cand marea e suparata, nu conteaza daca nava e mica sau mare, te zgaltaie la fel de tare.
Stomacul tau intra intr-o miscare continua prin burta, avand atat tangaj cat si ruliu si mai dormi daca poti.
Cabina scartaie din toate incheieturile, usile de la dulap incep sa se deschida si inchida singure ca’n filmele de groaza, sertarele sar din locul lor la fel si toate celelalte lucruri carora te-ai chinuit sa le gasesti un loc al lor, sa le asezi cumva frumos.
Si numai asta ajunge sa te oboseasca si streseze, dar vai de cei care mai au si rau de mare. Ii vezi intinsi pe jos cu punga la gura, zici ca ia facut k.o. careva, si isi varsa si matele din ei spre “bucuria” celor care se ocupa de curatenie.
Sunt lucruri care fac parte din viata de marinar, trebuie sa treci si prin asa ceva, 
speri sa treaca furtuna cat mai repede si sa ajungi odata in port. Apoi trece o vreme si uiti, iar e bine, vreme frumoasa, soare si ape linistite si iar te doare’n pix.
Povesti marinaresti, intamplari, poze, diverse, ganduri, informatii si multe altele
[...] mai vorbit de "mare rea" sau de rau de mare, spuneam ca pe cel din urma ori il ai ori nu si se manifesta diferit, dar frica?..uneori si cei mai [...]
Asta nu-i greu de realizat, “daca vrei cu adevarat, atunci poti”
Dă-l în mă-sa de rău de mare, eu aş învinge orice fobie doar ca să stau măcar 2 zile pe un vapor.
Daca il ai, il ai mereu, totul tine de urechea fircaruia, ceva legat de centrul echilibrului, asa ca cel mai bine sa nu ai rau de mare, dar acesta se manifesta diferit de la persoana la persoana si unora le e tare greu.
Pana la urma te poti obisnui cu raul de mare sau daca il ai, il ai mereu ?
Din cate am inteles dupa ceva timp pe mare capeti ceva imunitate…