Sambata a fost o zi minunata, poate chiar prea cald pentru o zi de septembrie, si totusi imi aduc aminte ca elev fiind, in septembrie mai chiuleam de la scoala si plecam la plaja, unde cei mai curajosi faceau baie in apa marii. Am zis “cei mai curajosi” deoarece nu aveam slipii la noi  si nici prosop bineinteles. In acest weekend, mai precis duminica, am avut o nunta in Bucuresti si stabilisem sa plecam de dimineata, dar ploaia sa pus prima in miscare, ma si gandeam ce ne asteapta in Bucuresti unde plouase toata nopatea iar TV-ul ne arata imagini cu canalizri infundate. Am ajuns cu bine si m-am convins (inca o data) ca TV-ul mai exagereaza, se circula lejer in capitala iar ploaia se mai potolise, nu de tot caci a plouat pe parcursul intregii nunti, care incepe la pranz, stiti etapele -barbierit mirele, luat mireasa, biserica, chestii d’astea ca la salon ajungi tarziu si dureaza pana spre dimineata, nu ca inainte cand la 12 se dadea stingerea, deci a tocat marunt, mocaneste incontinuu. Se spune ca vor avea mirii noroc, asa sa fie dar mie mi s-au inecat corabiile de la atata ploaie. Noroc ca atmosfera de la salon a fost o.k., curatel aranjat iar mancarea excelenta. E prima oara cand absolut toata mancarea era proaspata si din belsug ca nu reusesti sa mananci tot oricat de foame ti-ar fi fost. Friptura care, nu exagerez era cat o ureche de elefant ne-a invins, nimeni nu a reusit s-o termine din farfurie.

Poate va fac pofta dar trebuia sa va conving. Tot respectul pentru patronii carciumii respective (zvonerii spun ca ar fi unii din clanul camatarilor) si pentru personal, care au fost la inaltime. Ne-am intors luni acasa, insotiti tot de ploaie bineinteles, iar pe mine unul astfel de zile ploioase ma duc cu gandul la Bacovia : incet prin ploaia trista, un piept curbat de tuse, cu sange in batista pe dupa colt se duse