Datorita post-ului anterior, nu vreau sa dezamagesc tinerii aspiranti la viata de marinar. Ca orice meserie are avantaje si dezavantaje. Inainte vreme, era cool sa fii navigator, se faceau bani buni, cine mai vindea cafea, tigari si blugi? Desi salariul si diurna erau mici, se facea comert (export in termeni marinaresti) fara sa platesti taxe, si aveai posibilitatea sa iesi din tara, sa mai vezi lumea (daca obtineai avizul de la securitate, caci altfel navigai pe coji de nuci in port sau pe fluviu).

Azi s-au schimbat putin lucrurile, nu se mai fac afaceri, dar ai un salariu mai decent, nu ai un post fix la o companie (mai rar, sunt companii care isi pastreaza oamneii buni si ii recompenseaza chiar la un anumit numar de ani vechime). Vezi lumea, aparent fara sa platesti, dar tot cheltuiesti functie de cat esti de zgarcit. Poti merge la femei (de toate natiile si culorile) fara sa stai cu frica ca te vede vreun cunoscut, dar poti sa te intorci cu o boala ciudata daca n-ai fost precaut. Poti rata evenimente importante in familia ta, daca esti pe mare dar poti scapa de cele nedorite in acelasi mod. Scapi de grija facturilor, copiilor, gura nevestei sau a soacrei dar in acelasi timp te ia dorul de casa. Poti sa-ti cumperi de pe acolo pe unde ajungi, orice doresti stiind ca nu te poate certa sotia sau mama dupa caz  (nu in acel moment cel putin). Dezavantaj totusi daca te insoteste sotia intr-un voiaj, va trebui sa-l prelungesti cat poti pentru a mai recupera din banii cheltuiti de ea. Sfat: spuneti ca firma la care aveti contract nu permite sa-ti iei sotia la bord, se stie ca  nu toate accepta asa ceva.

Sunt foarte multe alte avantaje si dezavantaje pentru a le enumera acum, dar in general e o meserie frumoasa, deosebita, cu un farmec aparte si acum tot mai multe femei sunt atrase de fantezia ei sau doar a castigurilor in general. Femeile stiu intotdeauna sa profite de orice situatie care le poate rotunji veniturile si imbogati viata, fie ca se marita cu un marinar sau pur si simplu se apuca de navigat. In general e o meserie care iti va lasa multe amintiri, unele le poti povesti, altele le tii pentru tine si cercul de prieteni intimi.

Aud azi pe un post de radio, o stire care vine din partea Autoritatii Navale Romane, onorabilii isi exprima ingrijorarea ca in urmatorii 10 ani, numarul personalului navigant va fi in scadere, preconizand o ‘penurie’ datorata lipsei de licee de profil. Si tot dansii aruca o cifra de 18.000 actuali brevetati si nebrevetati, aflati in prezent in arhivele lor, fata de 24.000 acum 10 ani.
In afara celor inregistrati in documentele lor, ii anunt ca mai sunt o gramada care se imbarca fara a avea nevoie de un brevet sau carnet de marinar, apoi mai sunt unii care si-au obtinut aceste documente din alta parte (ex. Panama).
De ce isi fac dansii probleme? are nevoie “flota” noastra din conserve, de personal? le ofera contracte avantajoase?
Uita ca marinarii nostrii, isi cauta de lucru pe afara sau prin agentii de crewing, si de multe ori nu semneaza contracte care sa-i avantajeze, asta deoarece nu gasesc armatori de treba. Multi dintre ei sunt adevarati mercenari, nu stiu unde pleaca si ce ii asteapta, dar sunt nevoiti sa se sacrifice pentru un venit, mai mare sau mai mic, dar mai bun decat nimic.
In mod sigur numarul personalului navigant care isi cauta de lucru e mult mai mare decat al celor care au un post asigurat, aceasta ar trebui sa-i ingrijoreze pe cei de la A.N.R.
E adevarat insa ca ei castiga bani buni din examenele pe care trebuie sa le plateasca aceasta categorie de personal, poate ca aici este problema lor, sa incaseze cat mai mult dar sa nu ofere nimic in schimb.
Cum sa mai incurajezi tineretul, sa imbratiseze aceasta meserie? fara o flota si in plina criza financiara? cu povesti marinaresti?

Pentru ca anumite probleme nu mi-au mai lasat timp sa scriu pe blog, si nici sa-mi pregatesc posturile m-am gandit ca totusi as putea sa arunc cateva poze de prin locurile pe care le-am vazut si care m-au impresionat.

Barcelona vazuta de sus:

Cateva figuri de pe Rambla:

Tarmuri frumoase:

La rugamintea fluturelui negru am micsorat pozele, desiu eu prefer sa fie mai mari.

Mai tanar fiind, bateam mingea pe plaja sau prin curtea unei scoli, pe atunci eram pe rand, fan Steaua, sau F.C. Farul, al lui Chuk Noris sau Bruce Lee, urmaream partide de basket, box, footbal sau orice sport era transmis la TV, sau chiar mergeam la sala mai putin pe stadion. Comentam la scoala sau in cartier meciuri sau despre sportivi, la fel despre Nike sau Puma, nici moda nu ramanea deoparte.
De la o vreme nu mai sunt fan Steaua sau Farul, poate ca m-au dezamagit amandoua, nici n-am mai fost la sala la meciuri de volei, handbal sau basket de parca aceste sporturi nu mai au aceiasi valoare ca atunci. Sa fie de vina faptul ca devin tot mai sedentar? nu as putea urmari cum mananca bataie nationala, de acasa din fotoliu la LCD-ul cu diagonala foarte mere si televiziune digitala, dar nu, nu ma mai atrag, urmaresc din cand in cand rezultatele doar ca simple stiri, fara pasiune. Cum tot asa practica sportivii nostrii sportul, fara pasiune, sau ca unic scop banii pe care ii castiga. Intreb cum de sta Farul sa cada in B ? – pai nu castiga bine, nu sunt bani, de parca pe vremuri (in perioada comunista) erau bani. Acum sportivi sunt interesati de bani, masini luxoase si pitipoance, nu de rezultate.
Pustiul meu de 5+ ani, e fan masinute “pixar cars”, are o gramada si mai vrea una (gramada), fata mai mare fiind, e fan Prada, Dior, Chanel Jean Paul Gaultier si lista continua. Eu unul am devenit fan “blog”, putinul timp liber pe care il am, il petrec citind bloguri, si mai sunt si fan Andreea Banica, care a devenit mamica, sa-i traiasca fetita alaturi de parintii ei.
Ei bine unii fani, au exagerat cred, numindu-si copii, cainii si pisicile ba chiar si societatile (vezi exemplul) cu denumirile fanilor lor.
Tu esti fan? si al cui?

Iata ca avem un raspuns cat mai aproape de adevar, la intrebarea: Care a fost primul blog? din partea doamnei sau domnisoarei Carmen Holotescu , care ne da un link interesant, cu foarte multe detalii, pe care vi-l recomand.

Dar sa revenim la povesti marinaresti.
O colega de servici, intoarsa din minivacanta de 1 Mai, pe care a petrecut-o in Turcia, mi-a marturisit ca a fost impresionata de o nava greceasca de pasageri. O intreb cat de mare era? cam cat un bloc de trei etaje, imi spune. Atunci era una foarte mica, iata ce inteleg eu printr-o nava mare:

E atat de mare ca nu mi-a incaput in obiectivul telefonului, cu care am fotografiat.
Am avut ocazia sa vad si sa urc de cateva ori pe cel mai mare RORO Pasager din Europa, Cruise Roma, a fost dat la apa in 2008, o nava impresionanta, apartine companiei Grimaldi (Italia), dar pe care nu mi-as dori sa lucrez, cu cat nava e mai mare cu atat ai mai mult de lucru sau probleme mai mari. Din pacate nu am decat o singura poza cu ea.

Bineinteles nu e poate la nivelul unor pasagere de lux precum Qween Mary 2, dar merita sa calatoresti macar o data cu el.