Citeam un articol despre iubire scris de Danifield, si ma gandeam sa-i dau dreptate sau nu.
Ei bine eu cred ca se inseala cand spune despre iubirea dintre bunici sau cei de +60 de ani care merg tinandu-se de mana, si au gesturi pline de tandrete. De ce? eu cred ca iubirea tine foarte putin, nu o perioada determinata, dar vorbind de soti, sau perechi in general, iubirea este doar la inceputuri, cand oamenii au inceput relatia, s-au iubit cu adevarat, patimas, tandru, salbatec poate, si in alte feluri, dar cu timpul trece perioada de rodaj, incep sa-si mai arate (subiectii) adevaratul caracter, sa-si impuna unul altuia unele reguli, intervin nevoi de orice fel, si de o parte si de alta, sa amintim si de influentele rudelor, de obiceiuri cu care am crescut si alte probleme care apar, financiar sau de orice natura, si astfel iubirea isi pierde din valoare, uneori poate chiar de tot. Depinde doar de puterea celor doi, care au stiut sa treaca peste aceste probleme, sa le faca fata si sa ramana impreuna, perechi care au trait ani multi impreuna, ajunsi la o varsta respectabila, incep sa aprecieze acest lucru, si se respecta reciproc, ceea ce seamana a iubire, pentru ca iubirea, inseamna atat respect cat si daruire, dar nu numai atat, mai e pasiune, foc mistuitor, halucinant care te rupe de tot si de toate, ceea ce nu cred ca mai exista la cei +60 de ani cu acelasi partener.
Nu mai e iubire, dar îi putem spune asa, respectului, multumirii si nevoii de a fi alaturi de acelasi om, cu care au depasit si bune si rele, situatii de tot felul.
Dupa ce in timp, si-au format alte obiceiuri, au cazut de acord la anumite compromisuri, s-au adaptat la un anumit mod de viata, e greu sa mai schimbi ceva la o varsta cand nu mai ai putere,curaj sau chef, si atunci devine o nevoie, singurul mod de a putea trai si asta este ceea ce pare iubire.
Iubirea, ca si cuvant, poate e acelasi, dar are mai multe intelesuri, pentru ca una e iubirea de mama alta de patrie, alta de avere si alta e la cei +60 de ani.
Sau poate ca de la o anumita varsta, oamenii au intelepciunea sa realizeze ca iubirea e efemera, sau nu poate rezista in timp, fiind instabila ca si proces chimic, sau asemeni unei flori de cactus care traieste foarte putin, si atunci la batranete respecti persoana si te bucuri ca-ti este alaturi inca.