De pe vapor

Pe vapor am teoretic un singur sef, cu care lucrez direct, dar practic mai sunt si altii, cum ar fi comandantul, acesta doar daca nu ma prinde in offside, nu prea are ce sa-mi comande in afara de °abandon ship°, apoi ar mai fi capitanul care raspunde de siguranta navei si instruirea noastra pentru rolurile de pe nava, doamne fereste de un caz real, fiind o nava plina de pasageri va dati seama ce face panica din oameni, fie ei instruiti sau nu.
Cam acestia ar fi sefii mei, mai sunt si altii care isi dau aere de sefi, italieni fiind ca si pavilionul navei, ei se cred importanti, dar asta ramane doar in constiinta lor, pe acestia nici subalternii lor nu-i iau in serios, cainii latra, caii merg inainte.
Echipajul e mixt, adica nu numai barbati si femei, dar si mai multe natii, limbile de circulatie fiind: engleza, italiana, spaniola, romana,
fara sa mai punem la socoteala si pasagerii, alte natii alte limbi, treaba lor sa se descurce. Ii vezi ratacind pe vapor, uneori intrand chiar si acolo unde le e interzis, nu atat din curiozitate cat si din prostie,
neintelegand inscrisuri si desene care le interzic intrarea, ce sa mai spun de copii, unii ratacindu-se de parinti, sau parinti care uita de ei,
Unii au urcat pe vapor doar cu bagajul si si-au uitat bebelusul in masina, i-au anuntat prin statie sa-l recupereze.
Altii (ca cei din Africa) uita sa-si ia actele la ei si vor sa urce intr-un fel pe nava, dar sunt vanati de politisti, acestora li se spune clandestini, nu e bine sa ai la bord asa ceva, trebuie tinuti sub supraveghere sa nu migreze in Europa.
Sunt si fete in echipaj, cam putine, 4 la numar din trei tari diferite, dar le vad cam rar, nepotrivire de orar.
Navele astea de pasageri sunt un fel de arca lui Noe, sunt multe chestii pe ele dar oricat de frumoase ar fi dupa o vreme te saturi de ele. Gandul zboara tot acasa, la familie, la cei dragi.