Am observat atat pe vapor cat si pe uscat, ca doar pescarii adevarati, cei care au in sange aceasta indeletnicire vor prinde mai mult peste decat ceilalti participanti stand cu batul in aceiasi balta, chiar umar langa umar.
Daca nu ma credeti umpleti cada cu pesti, luati un pescar si dati la peste, sau la rate si veti vedea rezultatul.
In Marea Rosie nu e nevoie sa fii pescar, acolo oricine poate prinde peste, bine doar sa nu fii certat cu Doamne-Doamne si sa nu-ti dea in loc de peste doar bocanci si cizme, deci cum ziceam in Marea Rosie nu trebuie sa mai fi pescuit vreodata sau sa ai experienta caci vei prinde sigur pesti. La Gedah, oras in apropierea pietrei la care se inchina toti musulmanii, n-am intrat niciodata in port, noi fiind “paganii” in acest context, ne ancorau in larg (rada) si ne descarcau acolo, asa ca stand la vapor, dupa program ne strangeam la pupa si ne intindeam firele. Acolo am avut cele mai frumoase capturi (personale) dar cum va spuneam pescarii… acesta era bucatarul, el prindea cei mai mari si cei mai multi pesti, desi nu era la mai mult de 1 metru fata de noi profanii, in schimb seful mecanic se dadea mare pescar, intinsese o gramada de scule de ne impiedicam de ele si totusi statea cel mai slab la nr. de capturi. Ne tot ameninta ca o sa prinda cel mai mare peste, ca osa umple cambuza dar nu era sa fie, nu reusea, chestia e ca ne incurca pe toti avand fire intinse peste tot, motiv pentru care i-am facut figura. A trebuit numai putin sa nu fie atent si i-am pus o conserva intr-un ac, in altul o cizma si un patent intr-altul. Avand multe fire le controla si greu, trebuind sa se plimbe pe toata puntea, si am inceput sa-i strigam: sefu trage la asta, bre, vezi ca l-ai luat si el alerga intr-acolo sperand sa scoata captura promisa dar… scoate o cizma – bai sefule ti-a mancat momeala, ai ramas si fara motorist acum, uite ce a mai ramas din el, scoate conserva – bravo sefule, ia uite ai scos pestele gata conservat, esti tare, el pufaia din tigare si ne injura, scoate si patentul – Ia uite sefule, ce pesti meseriasi, poate ajungi si mata peste. N-a mai rezistat sa lasat de pescuit si ne-a umplut frigiderul, dar nu cu peste.

Doamne ce s-au mai prostit televiziunile astea,in afara stirilor care-ti fac parul maciuca (crime, violuri si violenta in general) mai au acele show-ri in care sunt invitati (de la o televiziune la alta) nishte Neica Nimeni, dãshtia aparuti in urma unor scandaluri, gen bataushi, gay, pseudo-cantareti,fufe, de parca mi-ar pasa mie de ei. Si uite azi il vad la cutare-show, maine la alalalt-show, de parca ar fi vr-o marca de blugi sau o noua moda, un nou val,un exemplu de dat noua si copiilor nostrii. Nu se poate asa ceva, din doua una trebuie sa fie:
1- Ori nu mai avem vedete si (sau) oameni de valoare prin tara, care sa fie invitati (Imposibil sa fie asa)
2- Ori moderatorii sunt nashpa si nu reusesc sa invite oameni de valoare.
Oare cui nu i sa intamplat sa ia telecomanda si sa tot butoneze, canal dupa canal, post dupa post si sa n-ai ce urmari la TV? Si cand se intampla destul de des chestia asta, ma intreb de ce am 4 televizoare in casa?

Vreme urata afara n-am chef sa scriu, numai amintiri nasoale imi vin in minte, furtuni cand imi ieseau frunzele cu tot cu morcov afara stiind ca sus in comanda e un ‘ne’tot stiutor ofiter la timona, vorba vine timona, vaporul merge pe pilot automat iar ofiterul de cart mai face corecturi si din timp in timp pune punctul pe harta, adica deseneaza pozitia navei la acel moment. Te duci la el ca tot n-ai somn si fara sa vrei vezi unde a asezat acel punct (pozitia vaporului) pe harta, e pe o insula, te freci la ochi te uiti mai atent de jur imprejur sa vezi aratura caci dupa cum se zguduie vasul si tremura din toate incheieturile pe asfalt nu poti fi dar nici urma de insula numai valuri uriase si ploaie, il intrebi:
- mai nene unde pusesi punctul? ca aici e pe insula,
- bai gagiule-raspunde el- acolo mi-au dat calculele (in urma citirii radarului, a niste ceasuri d’acolo din bordul navei) acolo l-am pus.
- stergel dracului de pe insula ca suntem in mijlocul marii, ca daca te vede comandantul te sterge el din lista echipajului.
- lasa bai ca eu sunt ofiter si stiu mai bine.
Ce sa-i mai spui ca stie el, ii fredonezi versurile din melodia sweet dreams a lui La Bouche: o la,o la e si te duci sa mai tragi o dusca.
Dar hai sa va spun o patanie cu un caine mai bine ca parca e mai vesela.
Un comandant cumpara pui de caini de rasa din Romanica, cu 50-200 de dolarei si-i vindea in Grecia cu 800-1000$, un pui de doberman care a avut (ne)norocul sa-si rupa piciorul, a fost pastrat la vapor si dat in grija celor de la bucatarie. Va dati seama cat crescuse animalul, era cel mai mare doberman pe care l-am vazut in viata mea, era atat de mare ca nu te mai oboseai sa-i desfaci conservele de carne, i le aruncai intregi, si era si economic pentru ca dupa juma de bax nu strangeai decat un pumn de table. In porturi printre cei care urca la bord sunt si gunoierii care se indreapta in primul rand spre bucatarie, asta fiind prima lor grija, inchipuitiva sa te trezesti pe hol fata in fata cu un doberman, unul imens si timp de 20 de minute sa nu circule nimeni pe acel hol blestemat. Stau fata in fata cainele mirat, cine or fi cei doi cacaciosi mirositori? ia sa vedem cate arome reusesc sas deslusesc la ei, ei- gunoierii, inghetati, impietriti, nici un fir de par nu li se misca, nu poti realiza daca respira sau daca le mai circula sangele in vene, dupa 20 de minute apare un marinar, ii vede pe cei trei, stane de piatra, nu pricepe la inceput cine intreaba: – domnule cainele e rau? (ciudat cum le ies vorbele direct din gatlej fara sa miste buzele) – Aoleo rupe, raspunde acesta, – va rugam goniti-l ca stam de juma de ora asa, rumanul ca se le mai prelungeasca agonia – nu intelege romaneste, e cainele comandantului care e grec, si -si vede de drum mai departe, urmeaza alte cateva minute de chin pentru gunoieri pana ce cainele se plictiseste si pleaca zglobiu pe unde a venit. Va dati seama, bietii de ei nu le-a mai trebuit nimic s-au intors fara a mai lua si sacii de gunoi, pe care i-am asezat noi mai tarziu, in mars fiind, langa vapor.

[ Erata - toate greselile gramaticale si cuvintele obscene nu sunt reale, ele reprezintã o fictiune, coincidenta sau ca sa-i parafrazez pe manelisti sunt un pamflet]

Doua lucruri sunt caracteristice in procent de 99% din statutul marinarilor: bautura si femeile. Munca, muncã dar si distractia are felia ei. Daca bautura se gaseste chiar si la vapor, femeile inseamna ca se gasesc in orasele porturi ale lumii, pe strada, baruri, seamans cub, discoteci si alte locuri cunoscute de colegii care au mai fost pe acolo inaintea noastrã. Voi povesti putin despre Dakar, oras din Senegal în care locuiesc (nu stiu sigur, puteti gasi pe net o sursa mai buna) fo 12 milioane de suflete, in mare parte negre si tot in procent majoritar de sex feminin. Acestea, ele adica, mai toate au un mers de gazela, inalte, pasesc cu pieptul inainte si fundul inapoi, destul de gratioase, parte si din lipsa hranei, saracia fiind la ea acasã, lumina (electrica) e pe strazi, dar foarte putini sunt cei care o au si in casa. De fapt cand spui casa, e vorba de o camera dintr-un ansamblu de locuinte, in care patul e o saltea aruncata direct pe jos, mai e un dulap si o masa pe care sunt intotdeauna lumânari si chibrituri. Toaleta e la comun pe hol sau în curte, si de gatit, e o necunoscutã pentru mine si în ziua de azi, unde gãtesc ei? Mã rog, whatever- vorba fratilor nostrii de sorginte englezã.
Am stat fo luna acolo, tragedia marinarului este ca acolo unde e ieftin cheltuieste toti banii, am vazut oameni care dupa 8 (opt) luni de voiaj (Brazilia, special place) cand au ajuns acasa, au imprumutat 200 $, sa duca la copilasi si la nevasta.
In Dakar, apropo, pentru toate doamnele care mai au dubii ca negrii ‘o’ au mare, sa stiti ca l-am vazut pe unul la un colt de strada si chiar m-am mirat cum reusea el sa se urineze de pisat, tinând un pulan de politai in mana, pâna m-am dumirit ce era chestia aia cand a scuturat-o si si-a bagat-o in pantalon, dar sa revenim, deci femei acolo pe toate gusturile si evident la toate preturile, la fel si locurile unde isi prezinta talentele. Un coleg pusese ochii pe o maimuticã, scumpã ($$$) dintr-o discoteca cu pretentii, eu ocoleam acel loc ca drakul tamâia, dar insista el sa intram acolo s-o mai vada o data, cã poate mai scade fata la pret, bine zic da numai 2 minute, zici cât dai, vrea -bine, nu -ne vedem de drum. Intram, muzica tare, aglomeratie mare, harmalaie mã simteam putin intimidat si stam nãuc incercind sa deslusesc ceva când deodata simt ca-mi intra ceva in ureche, umed si lipicios, o limba, sar in lãturi, era o ‘ea’ care’mi spune: ai laikiu, tu vien avec moa? fiind intuneric faptura era cât mine (si eu am 1.83m) m-am speriat, il apuc pe coleg de mana si-l tãrasc afara, hai sa plecam din acest loc al pierzaniei, ma refeream la bani, caci localul si fetele dintr-insul, era cam cel mai scump din zonã. Mai hoinarim putin si dupa ce ne-am luat doza sau nX dozele de curaj, la sticla, ca erau mai ieftine, ne întoarcem la insistentele aceluiasi coleg (innamorato pazzo de maimutica), de data asta mã acosteaza o fãtucã dar fãra succes, eu hotarât sa nu ma duc cu nici’o fufã de p’acolo, când ma ia de dupã gât aceiasi fãptura care pune pe fugã biata fãtucã, acum eu (prima greseala) dau sã o apuc de mijloc, sa mai socializez putin sã nu par sãlbatec, si acolo unde credeam ca ar fi mijlocul ma trezesc cu mâna sub bucile fetei. Mã uit mai atent si vãd ca intradevar stãtea pe picioarele ei, naturale si nu cocotata pe ceva, asta mã ínmoaie si accept sã luãm loc la o masã, adicã eu cãci ea rãmâne în picioare si începe un dans al împerecherii, mi-am dat seama mai târziu ca asta era, si eu mã benoclam ca fraieru pentru cã fata deja o lãsae pe locul 2 în topul preferintelor mele pe Naomi Campel, când fata îsi ridicã bluza si-mi arata cã n’are sutien ( a doua greseala) ochii mi s-au lipit de sânii ei si ca sa-i dezlipesc de acolo a trebuit sã trec la negocieri, de pret bineântzeles. Acu, ea vorbea franceza de ocupatie iar eu engleza de vapor, am vorbit împreunã si ne-am înteles separat. A urmat o noapte întreagã, la ea pe saltea, nu intru în detalii vã dati seama so faci cu cea mai tare, a fost super, numai ca a venit dimineata si momentul (greseala ei) sa plãtesc la sfârsit. La început am crezut ca nu mai vãzuse o hârtie de 20 de $ pânã atunci si am înteles cã vrea sã-i schimbam în moneda lor, dar mã înselam, mi-a tradus cineva cã atât ar fi luat ea pe un ’short taime’ si nicidecum pe o noapte întragã si servit cu bere la domiciliul dânsei. M-am vãzut linsat, cu matele pe-afara si 10 negrii mititei jucand fotbal cu capul meu, cu urechile înfipte în orbite si limba atârnatã’n coltul gurii, dar probabil cã farmecul meu personal si calitãtile de DonHuan m-au salvat si de aceastã datã, altii si-au tras costum de gips doar pentru o ocheadamai aiurea.
Stiti cum e sa fii alb acolo unde toti sunt negrii….?

Multumesc pe aceastã cale lui: http://dubios.ro/ care ma încurajat sa scriu despre aceste povesti si care sper sa ma primeasca în gazdã dacã va afla nevasta-mea vreodatã de acest blog.
Lasati un coment cei care v-ati simtit candva negru intr-o lume a albilor.

Povestile marinaresti pot fi crezute sau nu, pot fi adevarate sau nu, de fapt totul depinde de caracterul povestitorului, care poate modifica continutul , exagera putin (uneori mai mult) sau pur si simplu inventeaza subiecte, fapte, personaje. Eu promit sa postez doar acele povesti adevarate, traite sau verificate de mine.
Pentru ca viata pe mare uneori e plictisitoare (in marsuri lungi), pentru a uita putin dorul de casa si familie, dar si pentru a alunga monotonia, marinarii inventeaza anumite jocuri.
Iata un joc marinaresc : se ia una bucata masa, care e gaurita in centru, nu prea mult, cam de grosimea unui deget, barbatii se aseaza in jurul ei pe scaune (e nevoie de curaj si barbatie in acest joc, aviz celor slabi de inima), apoi functie de numarul jucatorilor se vor taia dintr-un ghem de sfoara bucati identice ca marime, indeajuns de lungi, cit sa ajunga de la prohabul fiecaruia pe sub masa, prin gaura din centru si inca putin circa 30-40 de cm.
Un capat al sforii se leaga de – si aici e la alegere sau intelegerea jucatorilor – ori scula ori bilutele fiecarui jucator, celalalt capat va sta pe masa prin gaurica respectiva. Jocul in sine, dupa tragerea la sorti a ordinii, fiecare jucator in parte va trebui sa apuce de capatul unei sfori, de pe masa, acestea vor fi cumva amestecate in prealabil astfel incit nimeni sa nu stie de cine este legat capatul celalalt, si va trage cu putere, va dati seama ca jucatorul poate trage de propia lui “sfoara”, nu poate trisa, fiind monitorizat de ceilalti participanti la joc, cistigator va fi declarat cel care va rezista cit mai mult fara sa scinceasca sau sa-i dea lacrimile, pentru ca va asigur ca intr-un final nimeni nu rezista. Se pot stabili ca reguli aditionale, timpul -cit se trage de sfoara si forta.
Nu recomand sa incercati acest joc daca: nu sunteti calugari, -nu aveti deja copii, -nu ati facut sex pina la aceasta data.